Bine ai venit, anotimp frumos!
Anotimpul meu preferat este primăvara din mai multe considerente: în prima lună a primăvării
m-am născut (normal că-i cel mai important motiv, tu ce credeai?); dintr-o natură aflată în moarte clinică, renaşte
de parcă ar fi pasărea phoenix. Astăzi, totu-i monocrom: frunzele nu mai există,
iar copacii sunt trişti fără ele; florile sunt uscate, iar soarele parcă a
intrat în pământ ca nu l-am mai văzut de cel puţin 3 luni.
Dintr-odată…Boom! Totu-i verde şi cu miros de flori
de zarzăr, cireşi şi eu mai ştiu ce alţi copaci. În faţa casei dintr-o dată din
solul chel, parcă i-a crescut iarba şi e vesel şi el (probabil aşa speră şi cei
rămaşi prea devreme fără păr că poate-poate le vor răsări şi lor vreo
3 fire de păr cândva).
Locuiesc într-un cartier rău famat (micro VI). Aha,
te-am auzit! Deja ai gândit că stau într-un cartier în care predomină
persoanele mai “colorate”, dar să ştii că trecând peste acest aspect (te obişnuieşti
cu ei şi ei cu tine în timp sau… poate nu! Lupţi să supravieţuieşti că-ntr-o
junglă
aici!), locuiesc într-o
zonă care îmi permite să ajung imediat şi la spital, teatru, restaurant sau
oriunde altundeva mai am nevoie. Totuşi, cartierul ăsta are o problemă:
parcarea. Şi vecinii vârstnici (90% dintre vecinii mei). Se pare că-s două
motive,
totuşi.
În fiecare iarnă aştept cu nerăbdarea primăvara: să
ies eu de pe balcon şi să văd că totu-i verde dintr-odată. Surprinzător! Oare când
o fi avut timp?! Ce am făcut în timpul în care natura renăştea? Unde am fost? Şi..
mai aştept să înflorească şi liliacul meu, să mă mândresc şi eu cu grădiniţa
mea de flori din faţa blocului. Dar mai am de aşteptat ceva vreme, e mai lent
de felul lui şi nici nu mă mir de ce: aşteaptă să fie cireaşa de pe tort!
Parcă ieri mă jucam şotronul în faţa blocului, săream
coarda ca nebuna şi intrăm în casa gâfâind ca un
purcel. “Gaşca” s-a spart de-a lungul timpului: una s-a măritat, alta s-a
mutat, cealaltă are un copil şi uite aşa devii pe cont propriu şi încerci să-ţi
clădeşti şi tu o familie.
Când îmi revăd prietenele din copilărie şi purtam o
conversaţie că de`.. ne-am întâlnit, constat câte s-au schimbat şi cât
timp a trecut. Parcă mai ieri…
Timpul trece, la fel şi noi. Ce-ar fi să ne bucurăm
de primăvara asta? Am auzit că va fi tare scurtă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu