DESPRE NOI. DESPRE RELATII. DESPRE TRECUT SI PREZENT

Poate ca nu am avut o viata chinuita, dar poate nu am avut nici o viata linistita. Singurul care stie acest lucru este Dumnezeu, si bineinteles ca si eu. Am cunoscut oameni si oameni. Pe unii i-am tinut la distanta, pe altii i-am primit cu caldura in viata mea. Pe unii i-am indragit, pe altii i-am respins. Tot ce-i sigur este ca nu oricine a intrat in viata mea, iar daca a facut-o, mereu am sperat sa nu fi regretat.

Pe unii oameni i-am iubit mai mult decat au meritat, ori decat ar fi meritat vreodata, dar eu nu am regretat. Sper ca ei sa fi regretat plecarea mea din viata lor. Altii m-au iubit, dar i-am facut sa sufere, ei niciatat nu au regretat. Atat eu, cat si ei am avut parte de lectii de viata. Lectii la care absentezi din unitatile scolare si spui “Prezent” in viata de zi cu zi. Poate pici examenul, dar ai sanse sa-l si treci.

Nu am regrete, am numai dezamagiri. Nu am uitat multe, dar am iertat pentru a ma impaca cu mine, nu cu ei.

In urma cu sase luni l-am cunoscut pe “EL” despre care tot vorbeam in articolele mele anterioare. Unde? Unde nici nu ma asteptam si exact cand nu voiam. “Tabara de vara” la Costinesti. Eh, cine se astepta la asta?!

El a fost cel care m-a inteles de la inceput, cel care m-a ascultat in dezamagirea totala suferita anterior venirii lui in viata mea si venirii mele in tabara de vara. La momentul plecarii, cineva a spus “ Multe iubiri s-au legat in taberele de vara”, ei da! Cine crede asa ceva?1 Am trait o dezamagire de care nu am putut trece deloc usor peste , poate… nici acum nu am trecut, de fapt, in mod sigur nu am trecut. Si acum tresar la anumite vorbe, anumite fapte cu gandul la dezamagirea respectiva. M-a durut si inca ma doare cand imi amintesc, ori atunci cand vorbesc. Insa pe om incepe sa nu-l mai doara atunci cand vorbeste despre suferinta traita. Poate ca de asta inca ma doare. Pentru ca nu am vorbit, pentru ca nu am avut o persoana caruia sa-i spun tot ceea ce am trait, tot ceea ce am suferit, tot ceea ce m-a durut, dar am inchis cufarul cu suferinte si l-am incuiat.

Cine spune ca femeia este slaba? Femeia trece prin multe, si trece tacand si sperand. Asa cum am facut eu. Am sperat ca se va schimba asa cum l-am cunoscut si ca o sa fie o relatie fericita, o casnicie. Toate erau numai visele mele. El avea un alt drum, am inteles mult prea tarziu… in momentul in care sufletul imi era deja la picioarele lui sangerand si rugand. Poate ca nu a fost asa. Poate ca atitudinea mea l-a facut sa creada altceva decat spun acum, dar asta am simtit mereu. Sunt o introvertita, iar mereu am avut de suferit din asta. Dar nu regret, caci prin dezamagirea oferita de el, am avut sansa sa-l cunosc pe… EL.

Acum, e EL. El care mi-a intins o mana de ajutor cand aveam cea mai mare nevoie. El, care m-a scos din mlastina in care ma aflam sufleteste si care mi-a aratat un alt drum pe care mi-a presarat flori si iubire. El, care m-a crescut pret de 6 luni si cu care imi voi continua drumul pana la final, trecand si prin fata altarului instotita de prima persoana care m-a sprijinit neconditionat, tatal meu caruia ii urez si doresc cea mai lunga viata alaturi de mama mea.

Orice femeie isi doreste acea stabilitate in relatie, eu nu am primit-o deloc in relatia precedenta, tot ceea mi s-a oferit a fost o viata in minciuna la orice pas, jigniri si... in ultima etapa, loviri. Ne-am iubit, dar iubirea nu a fost suficienta. Dam vina pe caracterele nepotrivite? Poate. Dam vina pe destin? Poate. Dam vina pe circumstante? Poate.

Atunci cand iubesti, se spune ca ierti. Ei bine, ierti dar nu uiti niciodata. Ierti pentru ca nu era asa la inceput, ci a intervenit schimbarea sa pe parcurs si influentari din anturaj, ierti… chiar ierti. Dar,atunci nu imi gaseam locul, il cautam alaturi de el, dar mai tarziu am constientizat ca eu cautam ceva ce nu exista.

Acum, locul meu e langa el, cel langa care adorm si ma trezesc in fiecare dimineata si cel care munceste corect pentru viitorul nostru. Locul langa el nu a trebuit sa-l caut, ci m-a facut sa-l simt ca este acolo si ca ma astepta sa-l ocup.

Si, asa cum nu ma asteptam sa-l cunosc si sa mai iubesc vreodata ( asa spunem toate femeile pana cand dam de un alt barbat care ne face sa-l iubim), totul a fost neasteptat. Neasteptat de fain si bine primit!

El e cel care ma sustine in cariera mea, cel care imi ofera timp si spatiu pentru a lucra si invata, cel care ma asculta si care ma iubeste si alinta chiar si in momentele in care nu merit nici macar un salut. El e cel langa care m-am simtit cea mai implinita in cei 21 de ani ai mei, cel care nu a plecat la o mica cearta, nu m-a jignit cand poate meritam. El e cel care pare dur, dar are o inima calda de copil ce asteapta sa primeasca ce ofera. Iubire. Caldura. Respect. Stabilitate.

Inca sunt langa el si nici nu ma gandesc ca va fi altfel pe viitor. Ne-am gandit la cununie inca dupa 3 luni de relatie. Si o facem! Ne-am cunoscut rudele si prietenii si am format o familie in adevaratul sens al cuvantului. El ma creste, iar eu am grija de el. Asa cum mi-am dorit mereu sa decurga o relatie.

Un vis pe care nu credeam ca il voi indeplini, dar 2017 a fost un an ce a inceput frumos, cu o relatie frumoasa, ce s-a sfarsit in cele mai rele conditii, dar un an pe care l-am sfarsit alaturi de cel pe care-l iubesc si langa care cred ca imi este locul.

Timpul trece, insa amintirile raman! 

Ps1: Iubire, daca citesti articolul acesta, sa stii ca nu o sa-ti recunosc niciodata ce am scris! Daca vrei sa auzi de la mine aceste cuvinte,te rog sa-ti citesti articolul cu voce tarede la mine nu le vei auzi. J

Ps2: Imi era dor sa scriu… Ramaneti aproape pentru articole viitoare!