PENTRU SI DESPRE DASCALI

Si am ajuns si in luna septembrie a anului 2017. Bun venit, septembrie! Bun venit, toamna! Spor la treaba, dascali! Astazi ati inceput un alt capitol al vietii voastre. Succes cu noile generatii, speram ca din ce in ce mai bune. 

Incepand cu aceasta zi, noi va uram zilnic un calduros "La multi ani, dascali!", voi sunteti importanti pentru noi, pentru societate, pentru copiii nostri. Poate valoarea voastra nu este recunoascuta pe deplin, insa noi stim greutatile prin care treceti zi de zi, iar pentru asta va apreciem foarte mult! 

Cum am promis si pe pagina oficiala CADOURI ALTFEL, pe care o administrez impreuna cu Silvia, am de gand sa fac publice cele mai faine amintiri. Si... ca sa dau startul, o sa incep cu o amintire de a mea (Clar, nu este faina.. dar pentru incurajare, ce sa mai! ):

Anul III- Facultatea de Drept si Stiinte Administrative. Modulul psihopedagogic, nivelul I, anul III. Practica se face la alegere intre Scoala gimnaziala "Tudor Vladimirescu" si Seminarul Teologic "Sf. Ioan Gura de Aur". Evident, am ales prima varianta: aici am invatat primii 8 ani de studiu, primii ani de educatie scoalara. 

Intru in scoala, nu ma recunoaste nimeni. M-am schimbat mult, nu am mai trecut pe aici inca de cand am terminat. Eu recunosc majoritatea profesorilor, chiar si paznicii si doamnele de serviciu, au ramas aceiasi. 

Treaba mea, este la etajul I, in cabinet. Urc... pana ajung, imi amintesc cum alergam pe scarile alea si de cate ori ne atentionau profesorii sa nu mai folosim scara lor. Acum, am dreptul sa urc pe aici. Am devenit profesor si eu, la fel ca ei. 

O intalnesc pe cea mai faina profesoara, care m-a invatat geografie, care m-a ajutat enorm la bacalaureat si am pomenit-o la fiecare rugaciune a mea. O salut. Ma saluta. O intreb de sanatate, iar ea imi raspunde.

 Ii explic in ce an am terminat, despre colegii mei, pe cine am avut diriginte... Greu. I-a trecut multe generatii prin maini, de atunci ce-i drept. Constat ca am imbatranit. Eh, zic.. Sunt la facultate acum. Lucrez. Locuiesc singura. Ma intretin. Ma felicita! Apoi, subit imi spune: "Aa, tu esti fata aia frumusica care statea in prima banca, chiar in fata catedrei, nu?" Ii confirm. Da, aceasta doamna mereu ma striga " fata frumusica", nu ca nu imi putea retine prenumele ori ca eram prea frumoasa. Cand o suparam, o si auzeam: "Nitaa!" Atunci imi dadeam seama ca ea chiar stie cum ma numesc. 

Ma imbratiseaza. Ii raspund. O iubesc pe doamna asta! Si ii multumesc enorm ca mi-a creat pasiunea pentru geografie, pentru calatorii. Ati insemnat mult pentru mine! 

P.S.: Nu va ganditi ca eram o eleva de 10! Prin clasa a V-a, aveam note mici la geografie. Pe urma, am prins gustul notelor de 10. 

Sper ca v-a placut relatarea revederii mele cu cea mai faina profa`! 

Astept amintirile voastre impreuna cu voi, evident.. la magazin si la insulita din Complex. Aici, colegele mele va asteapta cu drag: sa socializati, sa beti o cafea, gustati o bombonica, si plecati categoric cu un cadou!