Dialog intercultural Romania- Norvegia
Cultura reprezintă expresia identității individuale și comunitare, a
stilului de viață al acestora, incluzând valori esențiale și drepturi
fundamentale. Ea crează cadrul pentru coeziunea
socială, pentru înțelegere, pentru respectarea diversității și pentru pace,
fiind un element cheie al conviețuirii împreună. În același timp, în Europa
zilelor noastre, conservarea identității culturale reprezintă o provocare.
Pornind de la aceste idei, Asociația Reflector din Cluj-Napoca și
Asociația Concordia Oslo au dezvoltat un parteneriat menit să contribuie la
facilitarea dialogului
intercultural, la promovarea valorilor culturale române și norvegiene, precum
și a etniilor care conviețuiesc în cele două țări.
Cele două
organizații au pus la cale un dialog artistic cu „replici” inspirate din
folclor, a cărui concretizare a avut loc în urmă cu câteva zile, la Oslo. Artiști norvegieni și români s-au
reunit într-un spectacol inedit, menit să pună în valoare diversitatea
etnoculturală europeană și să transmită generațiilor actuale, valori culturale
autentice, prin forme de expresie artistică ce transcend barierele
lingvistice. Programul a inclus piese muzicale, secvențe de dans, elemente de
port, reprezentative pentru cinci
culturi - norvegiană, românească, maghiară, evreiască și rroma, cu accent
pe primele două.
Legat de muzica
populară norvegiană se cuvine să precizăm că acesta
își are originile în
perioada vikingilor, dar numai în anii 1800 a început culegerea ei sistematică.
Cele mai cunoscute forme vocale în vechime au fost simple, ceva între
strigături și cântece: “kauking, huving, gukko, laling” folosite pentru
comunicarea pe distanţe lungi sau pentru a chema animalele. De asemenea, strămoșii
norvegienilor contemporani utilizau instrumente simple ca bucium, tilincä și un fel de trompetă din corn de berbec -
un instrument specific ciobanilor. Aceste sunete s-au dezvoltat ulterior în
compoziții ceva mai elaborate, constituind muzica instrumentală tradițională
norvegiană, având ca și caracteristică esențială faptul că era cântată de
singur solist.
In acelasi timp, trebuie să menționăm
și apariția “hardingfele” - o vioară
specială din folclorul Norvegiei. În anii 1800 s-au format pentru prima dată
formații instrumentale mici, cu vioară, bass și clarinet, mai apoi, și
acordeon. De aici, muzica norvegiană s-a dezvoltat pe mai multe planuri. “Storgardsmusikk”
a fost un curent bazat pe muzica clasică, compozitorii realizând piese de
inspirație folclorică pentru ansambluri mici (5-10 instrumentiști) care
susțineau evenimente muzicale organizate de persoanele înstărite și destinate “clasei
de sus”. În paralel, s-au constituit tarafuri - acordeon mic, clarinet și bas -
care cântau pentru “oamenii de rând” (gammeldans).
În cadrul călătoriei artistice pe care Asociațiile Reflector și
Concordia au realizat-o la Oslo au fost prezentate următoarele melodii
norvegiene: valsul
“Trønderbrura” (Mireasa din zona
Trondheim), “Om kvelden” (Seara) - un
cântec vechi de peste 200 de ani, cules din folclorul anonim de de E. Grieg și
colegii lui; “Fjelltrall” - o polcă
compusă de Egil Storbekken, un maestru al intrumentelor de suflat (bucium,
tilincă, fluiere diverse) și promotor al culturii populare, pe care a îmbogățit-o cu compozitii proprii, în stil
tradițional, similar lui Ion Lăceanu sau Dumitru Zamfira; “Vårsøg” (Dor de primavară) – o melodie de inspirație folclorică
foarte iubită în Norvegia.
Publicul a
călătorit și prin diverse zone etnofolclorice ale României, din Ardeal până-n
Dobrogea, din Maramureș până-n Muntenia și Oltenia, prin intermediul
unor melodii precum: „Cine-a pus cârciuma-n drum”, “Sanie cu zurgălăi”, “Mociriţă cu
trifoi”, “Bun îi vinul ghirghiuliu”, “Aseară ţi-am luat basma”, “Maramureş plai
cu flori” sau “Ciocârlia”. În plus, frumusețea costumului popular de pe Valea
Sălăuței, din ținutul Năsăudului, leagănul lui Coșbuc și a lui Rebreanu sau a
„Învârtitei” de pe Someș,
i-au fascinat.
Totodata, programul a inclus melodii populare maghiare
(czardas), “Hava nagila” sau “If I were a rich man” din cultura evreiască sau piesa
țigănească “Dicta mamo chibori”, însoțite de secvențe
de dans specifice acestora.
Protagniștii spectalocului au fost:
Roar
Elgenberg,
Norvegia – Nai – consacrat artist norvegian de talie internatională, cu o
discografie care cuprinde 16 albume proprii, un mare iubitor al muzicii tradiționale româneşti pe care a adus-o,
într-o interpretare proprie, în fața publicului din întreaga lume. A fost
medaliat de statul român cu “Meritul
Cultural în gradul de Cavaler", în anul 2007, pentru promovarea culturii românești.
Arpad
Buta
- claviaturi/saxofon/clarinet - muzician polivalent, profesor la Odda Music
School, compozitor, producator muzical. A cantat cu artisti norvegieni
consacrati, precum: Stian Carstensen, Groove Orchestra, Frode Gryten, Erlend
Sletevoll, Synergy si Jitney.
Gabriel Ghita – Claviaturi – component
și colaborator al unor
trupe muzicale și artiști
renumiți din România precum: Compact C, Emeric Set, Mihaela Runceanu, Alexandru
Jula etc.
Sorin
Zamfir
– Percuţie – component
și colaborator al unor
trupe muzicale și artiști
renumiți din România cum ar fi: Semnal M, Emeric Set, Cătălin
Condrache & Sabah, Sunet Transilvan etc.
Diana Roşca – Actriță/ vocal – colaborări permanente/
individuale cu Teatrul Național Cluj, Teatrul Național Timisoara, Teatrul
"Aureliu Manea" Turda, Teatrul de Arta Deva; a dezvoltat numeroase
proiecte independente în domeniul cultural (teatru, muzică, film), proiecte aduse
în fata publicului din România, Europa și SUA.
Evenimentul a
făcut parte din proiectul “I3 –
Interethnic x Intercultural x Inter-arts”, finanțat prin Granturile SEE în cadrul Programului PA16/RO12 - Conservarea
și revitalizarea patrimoniului cultural și natural, Fondul pentru relații
bilaterale, Măsura B: Crearea/menținerea unor relații de cooperare și schimb de
experiență.
Articol realizat de Elena Barbos
Articol modificat de Nita C. Roxana Marina- Impresar
artistic Teatrul Tony Bulandra.
Comentarii
Trimiteți un comentariu